De ce?
De ce, Doamne, de ce, Te ascunzi la fereşti
După vechile mâini ce ţes triste poveşti?
De ce, Doamne, de ce Tu cu grab` te piteşti
După praguri de viaţă şi nimic nu-mi vorbeşti?
De ce, Doamne, atâtea „De ce”-uri pe buze
De ce, Doamne se ninge cu zăpadă de frunze?
De ce, Tată, se nasc din nenaşteri
Dovezi de iubire pe pat de cunoaşteri?
De ce, Doamne, speranţe se ard la ferestre
În loc de lumini şi poveşti de poveste?
De ce, Doamne, ard vechi felinare
La poalele crucii, la Tin` la picioare?
De ce, Doamne, Tu Domn ne rămâi
De ce, Doamne Tu crud nu ne spui:
„Pleacă, străine, te du înainte
Sătul sunt de rugi cu reci necuvinte!”
De ce, Doamne, laşi paşilor noştri putere
Să urce pe Golgota borcanul cu miere?
De ceplângi Tu, Doamne, la crucea de vremi
Şi cu mâini tremurânde la Tine ne chemi?
[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]
