Etichetă: devalorizare

20 de caracteristici ale iubirii adictive. Află-le şi ieşi din cercul vicios! Se poate!

Sanatate mintala

20 de caracteristici ale iubirii adictive. Află-le şi ieşi din cercul vicios! Se poate!

Distribuiți vă rog

Specialişii spun că experienţele din copilărie au impact direct asupra modului în care iubim, ca adulţi. Adică, dacă în copilărie am avut parte de părinţi care ne-au arătat o iubire puternică, vom şti să ne iubim şi noi, pe noi înşine, şi să dezvoltăm relaţii sănătoase cu cei din jurul nostru, inclusiv cu persoanele de sex opus.

Dacă, însă, în copilărie am fost abuzaţi sau neglijaţi, avem tendinţa să iubim imatur (“Te iubesc pentru că am nevoie de tine!”) sau infantil (“Te iubtesc pentru că mă iubeşti!”)

Brenda Schaeffer, psihoterapeut specializat în tratamentul adicţiilor, ne spune că oamenii aflaţi în relaţii adictive fac următoarele :

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

  1. Se simt mistuiţi: Gândesc pe principiul: “Nu pot trăi fără tine!” Îşi amână sau anulează dezvoltarea propriei personalităţi, pentru a se concentra pe împlinirea nevoilor celuilalt.
  2. Au dificultăţi în stabilirea graniţelor Eului: îşi pierd identitatea pentru a se apropia de cealaltă persoană
  3. Au tendinţe masochiste: Unul din parteneri dăruieşte mai mult decât celălalt, şi e de acord bucuros s-o facă, până acolo încât poate accepta abuzul.
  4. Renunţă greu la relaţii abuzive: rămân în aceste relaţii, din frica de singurătate.
  5. Le e teamă de riscuri, schimbări şi necunoscut: de teama despărţirii, care ar aduce schimbare în viaţa lor, (deşi în bine!) rămân sau se întorc repetat la abuzatori
  6. Experimentează o creştere individuală insuficientă: stagnează, pentru că dedică tot timpul grijii faţă de relaţie, în detrimentul autorealizării.
  7. Au dificultăţi în experiementarea intimităţii reale: refuză să fie vulnerabili în faţa celuilalt, şi susceptibili la a fi răniţi şi dezamăgiţi
  8. Joacă jocuri psihologice: îşi asumă roluri ca: victimă, agresor sau persecutor.
  9. Dăruiesc pentru a primi ceva în schimb: “Dacă voi face ce trebuie, voi obţine ceea ce doresc!” Exemplu: Dacă voi fi gospodina care îşi doreşte, nu mă va părăsi!
  10. Încearcă să îi schimbe pe ceilalţi: încearcă să-şi mascheze nerealizările şi spaimele, prin încercarea de a-i schimba pe ceilalţi. Exemplu: Dacă tu ai munci mai puţin, nu aş mai ajunge în faţa laptopului, uitându-mă la pornografie!
  11. Au nevoie de ceilalţi pentru a se simţi împliniţi, iar gândul pierderii le provoacă o asemenea anxietate, că, fie ajung victime, fie ajung agresori. “Mai bine aceept să fiu bătută, decât să nu-l mai am!- Mai bine o omor, decît să trăiesc fără ea!”
  12. Caută soluţii în afara lor: pun pe seama altora, propria lor fericire: “Dacă aş avea o relaţie, nu m-aş mai masturba! sau: Până la urmă, va vedea cît de mult valorez şi se va schimba!”
  13. Pretind şi aşteaptă dragoste necondiţionată: vor să primească ceea ce nu au primit în copilărie, sau ceea ce ar putea să-şi ofere singuri. Iubirea necondiţionată ne poate fi oferită NUMAI de către părinţi. Dacă nu am avut parte de ea, nu este datoria partenerului să ne-o ofere.
  14. Refuză sau abundă de implicare: “Eu îmi văd de treaba mea, şi tu de a ta, pe principiul FRIENDS WITH BENEFITS!”, sau se implică în mod abuziv în viaţa celuilalt: “Eşti a mea, faci ce-ţi spun eu!”
  15. Aşteaptă de la alţii recunoaştere şi apreciere: dacă o relaţia se sfârşeşte, asociază pierderea acelei persoane cu pierderea stimei de sine şi devalorizarea. Exemplu: “Dacă nu am pe cine să iubesc, nu sunt nimic!”
  16. Se tem să nu fie abandonaţi când au loc despărţiri de rutină: se simt abandonaţi şi dacă partenerul pleacă pentru câteva ore de lângă ei, fiindu-le teamă că nu se va mai întoarce.
  17. Recrează sentimente negative familiare: gol, vinovăţie, depresie, respingere, anxietate, furie, stimă de sine scăzută.
  18. Îşi doresc apropierea, deşi se tem de ea: “Dacă mă voi îndrăgosti din nou, aş putea să sufăr, ca în trecut!”
  19. Încearcă să “repare” sentimentele celorlalţi: îşi asumă responsabilitatea stării de bine a celuilalt. Exemplu: “Eu trebuie să îl fac să se simtă bine, după moartea mamei sale. E datoria mea să-l scot din depresie!”
  20. Joacă jocuri de putere, prin care îi manipulează pe ceilalţi. Exemplu: “Ai făcut bine, dar fără mine nu ai fi reuşit!”

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Nu pune stăpânire pe altcineva! Doar la tine ai dreptul!

Relatii

Nu pune stăpânire pe altcineva! Doar la tine ai dreptul!

Distribuiți vă rog

Nu pune stăpânire pe altcineva! Doar la tine ai dreptul

« Singurul om la care ai dreptul pe lume eşti tu însuţi şi nici cu ăla nu ştii ce să faci, de multe ori.» (Lia Bugnar)

 Am citit aşa, răscolită şi bolnavă de dezamăgiri şi amăgiri povestea unei femei care spune frumos că Iubirile sunt frumoase. În afară de cărţi, o altă invenţie bună a omenirii mi se pare iubirea. Oamenilor, astea două lucruri le-au ieşit: carţile şi iubirea. . (Lia Bugnar)

Citeam şi mă minunam că mai există şi femei care, deşi pline de răni, mai au curajul să mai creadă în dragoste.

Mai au timp să citească, să mai scrie şi să mai dăruiască.

Dragoste, înţelegere şi viaţă. Viaţă copilului din ele, viaţă femeii din fiecare, ce crede în existenţa unui bărbat care să spulbere durerea trădării, a minciunilor şi a iluziilor.

Am scris o carte. Am avut curajul s-o numesc “PUNE ULTIMA PIESĂ!”

Căci piesa aia lipsă m-a reţinut atâţia ani să urc o treaptă, şi-ncă una, până ce să ajung pe prispa împlinirii mele.

Şi voi mai scrie. Din dragoste, din speranţă, din dureri, din regret şi din suflet.

Am iubit un bărbat. Am avut curajul să-l urc pe piedestalul valorizării, să-l prezint lumii ca pe “fabricantul” fericirii mele şi să-l păstrez undeva în mine chiar şi după ce nu mi-a mai fost alături.

Şi-am să mai iubesc. Din nevoia de a iubi, de a dărui şi de a trăi mai frumos decât cu temeri şi devalorizări.

Sursă foto: Google

Am suferit. Am avut curajul să recunosc, să îmi arăt slăbiciunea şi să plâng în faţa oamenilor deznădejdile şi temerile mele. De femeie singură.

Şi-am să mai sufăr. Din dragoste, din nedragoste şi din amintiri. Ori din viitoruri ce vor aduce în viaţa mea iubiri şi deziluzii.

Dar mai ales, îmi vor aduce multe poveşti ce vi le voi împărtăşi. Poveşti de dor, de inimă şi de neinimă. Ce vor face sufletele să tresară la fiecare cuvânt.

Aşa, căci şi ele au trăit, ca şi mine, dezamăgirea. Amăgirea ori speranţa reîntoarcerii. Ori a reînvierii unei mari iubiri.Ce n-a mai fost să fie.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Am judecat. Oameni  care, am spus eu, m-au minţit. M-au crezut slabă şi au profitat de slăbiciunea mea, să mă răpească. Să mă ducă unde au vrut şi apoi să mă lase la marginea drumului, lăsându-mi în mână numai adresa la care să ajung. Fără să-mi dea bani de drum. Ori o hartă pe care să mă pot baza.

Şi-am să mai judec. Oameni care mă vor mai răni- poate fără să vrea. Căci e în firea noastră, a tuturora, să rănim şi-apoi să ne întrebăm cu ce le-am greşit celor ce ne acuză.

 

Am rănit. Prin vorbe dure, prin tăceri, prin nerăspunsuri, prin plecări.

Şi-am să mai rănesc. Căci mereu ne dăm seama de câtă durere am provocat doar atunci când oamenii dragi ne întorc spatele la rândul lor, ne dau în schimbul răspunsurilor, tăceri, şi ne pun la zid cu durerea cu care şi noi le-am înşelat aşteptările.

Am pretins că am dreptul la a cere fără să dăruiesc. Înţelegere, dragoste, îmbrăţişări, căldură, timp şi un pachet frumos ambalat de aşteptări. Cărora le-am adăugat un pahar de vin roşu. De regrete adică.

Şi-am să mai pretind. Căci ne grăbim să cerem înainte de a LE cere oameilor permisiunea de a le invada sufletele, de a pune stăpânire pe timpul, pe viaţa şi pe dragostea lor.

Am iubit atât de adânc, încât m-am văzut îndreptăţită să cer să mi se dea tot atâta dragoste, căci eu vedeam că am dreptul absolut asupra sufletului său. Şi-apoi, ca bonus, să mi se ofere şi locul I la loteria inimilor, unde potul cel mare era eternitatea alături de el.

Târziu mi-am dat seama că « singurul om la care ai dreptul pe lume eşti tu însuţi « !

Şi-acum, bolnavă şi rănită de greşeli şi orgolii, de prea multe aşteptări şi prea puţine încercări, l-am redat lui însuşi, căci e singurul care are dreptul de a-şi alege cu cine, când şi pentru ce !

Şi poate… UNDE !

# Şi tu poţi scrie pe Învaţă.Crede.Iubeşte! Foloseşte formularul de contact şi împărtăşeşte-ne trăirile tale!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Monica Zinca