Prea târziu
“Prea târziu, prea târziu e, Isuse
Prea târziu să mă-nchin `n faţa Ta.
E târziu ca păcatul să-mi blestem
Căci iertări nu mai ai, şi de-ai vrea.
Prea târziu să regret azi, Isuse
Căci nici timpul n-o să mă mai vrea,
Prea târziu să-ngenunchi şi-eu Isuse
Ai atâţia, ce-averuri ţi-ar da.
Eu n-am bani, n-am averi, am doar vorbe
Eu n-am decât genunchi să mă plec
Doar să-nchin a mea viaţă, Isuse
Şi prin faţă-Ţi cu lacrimi să trec.
Să mă uit azi cu jind la iubirea
Ce-o dai altora care Te-au vrut
Să plâng viaţa-mi ce-aşteaptă bătaia
De cuie gasite in propriu-mi mormânt.”
„Nu-i târziu, nu-i târziu azi, copile
Tu degrabă porneşte spre mal
Şi coboară din barcă, iubite
Sunt pe mare, te duc la hotar!
Nu-i târziu să-mi dai mâna ta mică
Şi în pumnu-Mi s-o strâng plin de har
Nu-i târziu, drag copil, viaţa toată
Să-Mi predai, să-ţi dau pacea-Mi în dar.
Nu-i târziu, nu-i târziu, necredinţei
Să-i ajut să te scape de chin
Nu-i târziu morţii tale să-i cumpăr
Cu-al meu sânge-amânare şi
Plin de-o altă viaţă să stai lângă Mine
Să primeşti şi tu azi, meritat, din iubire
Vino azi, copile pierdut, cu noroiul pe tine
Să te curăţ şi-apoi să te-mbrac
În a mea mântuire!”
# Dacă vrei să scrii pe acest site, aştept un e-mail la: psihoterapeut.monica@gmail.com
[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]
